Încărcat de

Viziune de percepție subiectivă. Account Options

Ce visezi singur, este doar un vis.

Everything has beauty in it.

Ce visezi împreună cu altcinevaeste realitate. Yokko Ono Timp citire: min Spuneam în prima parte a articolului că viziunea proprie poate uneori fi mai importantă pentru individ, decât realitatea obiectivă.

vedere placentară gradul 2

Supra-scrierea efectuată de percepție peste realitatea obiectivă este, pentru minte în acele momente, la fel de importantă, în unele cazuri chiar mai importantă decât realitatea propriu zisă. Tocmai viziune de percepție subiectivă cum sunt tratate hipermetropia secretul, mintea trăiește constant realități diferite cu fiecare film urmărit, carte citită, joc jucat sau chiar cu fiecare simplă istorisire a unui prieten.

Haideți să despicăm realitatea în câteva rânduri și să vedem ce e înauntru, bine? Realitatea este: Obiectivă — independentă de observația și existența noastră Perceptuală — așa cum o vedem fiecare dintre noi, personalizat și distorsionat. Pe lângă animalele cu super-simțuri suntem doar niște cârtițe izolate. Nu, stați, cârtița deține un extraordinar simt tactil, cu ajutorul nasului stelat, dar ați înțeles ideea.

Formarea percepției nu e chiar așa simplă, ci este asociată unui întreg șir foarte alambicat de prelucrare și transmitere a informațiilor. Simțurile umane sunt limitate. Ceea ce oamenii cred că percep este, de fapt, o informație filtrată și procesată de creier pentru a construi o imagine care să servească drept hartă cât se poate de detaliată pentru navigarea lumii.

În mod normal, această filtrare este utilă, permițând oamenilor să sorteze informații importante din tumultul de date care apar în fiecare minut din mediul în care trăiesc. Dincolo de avalanșa de date transmise către creier prin simțuri, există un univers paralel al gândurilor și, în special, al acelor gânduri viziune de percepție subiectivă numite: sentimente, senzații, emoții. Sentimentele umane sunt extraordinare impulsuri involuntare Realitatea nu e chiar așa de simplă cum pare la prima vedere și, e destul de posibil să nici nu fie ce pare.

Dacã v-aș spune că lumea din jurul nostru, această lume bogat texturată, este în întregime doar o iluzie construită în capul nostru?

Fie că este materializat vizual printr-o amintire, o rememorare a evenimentelor anterioare sau o proiecţie a personajului intr-o realitate imaginativă, flashbackul functionează prin reodonarea elementelor. Amintirea este o acţiune datorită căreia lucrurile de care ne amintim apar în consţiintă.

Dacã v-aș spune că lumea reală nu are miros sau gust și nici sunet? Dacă v-aș spune că nu există culoare? Dacă ați putea percepe realitatea așa cum este ea, nu ați recunoaște-o deloc. Cum primește creierul informația, cum o cerne, cautând tipare și o folosește pentru a construi spectacolul tehnicolor multi senzorial care e realitatea noastră, este o întreagă epopee.

Realitatea este existența lucrurilor și a ființelor, iar percepția este felul în care realizăm aceasta realitate. În urma informațiilor primite de la simțuri intervine viziune de percepție subiectivă lor și confruntarea cu modelele formate despre lucruri. Percepția este o chestiune constantă fără de care mintea nu poate funcționa.

Realitatea obiectivă nu poate fi altfel decât subiectivă deoarece percepția este poarta de acces a conceptului de realitate. Nu există cale de a ne raporta cu adevărat obiectiv la realitate. De fapt, ceea ce numim realitate este percepția distorsionată a realității obiective. Însăși știința are paradoxuri și în demonstrarea concretă a realității.

Realitatea include tot ce este viziune de percepție subiectivă și materia devine un reper puternic al realității noastre. Dar ce putem spune despre sentimente precum frica sau iubirea? Pot fi incluse în ceea ce numim realitate?

  • Ai grija de ochii tai
  •  Господи Исусе.
  • Vederea s-a agravat
  • Probleme de vedere în cap

Nu cumva avem repere imateriale la fel de prezente în viata noastră? Bucuria, furia, nerăbdarea, foamea, afecțiunea, nu sunt oare la fel de reale în realitatea noastră precum o piatra sau un copac?

Viziune subiectivă

Interesant este că orice realitate este o convenție a unui set de percepții. Întotdeauna real va fi ce observ, cum observ și cum decid să numesc. Oricum as lua-o, cunosc realitatea, sunt conștient de realitate, printr-un proces ce prelucrează informațiile într-un mod absolut miraculos și le dă un înțeles. Realitatea este percepută de propriul creier într-un fel.

Această imagine este mai apoi verificată în societate.

norma viziunii conform tabelului

Realitatea colectivă este însă o sumă a realităților personale, subiective. Realitatea nu există doar în mintea noastră, însă viziune de percepție subiectivă umană nu poate cuprinde nimic în afara ei. Putem aprecia că poate există o realitatea diferită, dimensiuni paralele în care legile fizicii fractionează total diferit, viziune de percepție subiectivă nu putem percepe lumea altfel decât cum o facem, cu simțurile pe care le avem la dispoziție și mecanismele mentale învățate și exersate în școli, medii academice sau acasă.

Cu toate astea, realitatea externă sau obiectivă, nu poate exista așa cum o face, independent de minte. Realitatea fundamentală este cea a mecanicilor cuantice, acolo unde pot fi observate tot felul de bizarerii. Un electron se poate manifesta ca particulă sau undă depinzând de metoda de observare. Oamenii de știință pot măsura fie poziția unei particule, fie impulsul ei la un moment dat, dar niciodată la ambele.

Realitatea obiectivă e atât de vastă și de complexă încât e imposibil să o cunoaștem cu adevărat, considerând că am avea mecanismele psihice să facem, efectiv, acest lucru. O deformăm involuntar, dar ne și auto-mințim.

Bine ați venit la Scribd!

Aşa funcționăm. Rațiunea e doar o mască, un pretext care ne face să ne credem superiori. O avem şi uneori chiar o folosim! Dar de cele mai multe ori renunțăm la ea, deoarece ne simțim bine ascunși într-o iraționalitate comodă. Viața ar fi extrem de stresantă dacă fiecare detaliu și fiecare eveniment ar fi trecut prin filtrul rațiunii!

Realitatea poate fi percepută în profunzime prin cunoaștere, prin viziune de percepție subiectivă de informații corecte și adevărate despre mediul în care existăm. Cunoașterea se realizează în straturi, ca și cum ai merge pe o scară și capeți o perspectivă din ce în ce mai bună asupra lucrurilor.

Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om.

Cu cât cunoașterea este mai cuprinzătoare, cu atât realitatea este mai completă, aș spune, mai reală. Realitatea obiectivă pare la prima impresie o chestiune exactă însă cu cât încercăm să dezvoltăm idei pe seama ei și să o descriem cât mai precis, începe ușor-ușor să se modifice, ca un cub de gheață ținut în mănă: cu cât îl ți mai mult în mână, îl studiezi, îl întorci pe toate părțile, se topește viziune de percepție subiectivă, ce credeai că ai înțeles, se transformă.

Așa se întâmplă până ajungem cu analiza la atomii de hidrogen și la particulele fundamentale care îl compun. Cu cat instrumentele, metodele se rafinează, cu atât viziunea asupra realității se completează, se modifică, într-o imagine cu mai multe informații.

S-a schimbat realitatea în urma acestui progres sau a rămas aceeași? Este gândul real? Devreme ce gândul dovedește existența celui ce gândește, ar trebui să fie adevărat el însuși. Gândurile sunt reale pentru un observator al acelor gânduri. Cine observă gândurile tale? Doar tu, nu-i așa? Nimeni altcineva nu știe ce gândești. Care va să zică tu ești singurul validator al realității tale.

Singura chestiune care ne face să ne înțelegem și să vedem lucrurile la fel, este că posedăm aceleași mecanisme de gândire și avem simțuri cu funcții similare.

miopie exercițiu vizual

Materia nu există, cel putin nu așa cum pare Lumea poate fi văzută ca imagine manifestată sau ca imagine științifică, conform filosofului Wilfrid Sellers. Conform viziune de percepție subiectivă de percepție subiectivă manifestate, lumea este: plină de oameni, plante și animale, case și mașini … și culori și curcubeu și apusuri de soare, voci și muzică, acasă și bani și probleme și oportunități și greșeli, printre multe alte asemenea lucruri.

Acestea sunt nenumăratele lucruri ușor de recunoscut, de iubit sau de urat. Este lumea reală pentru noi. Conform imaginii științifice, pe de altă parte: lumea este populată numai cu molecule, atomi, electroni, gravitație, quarci și cine știe ce altceva — materia întunecată, unde, radiații, etc.

Aceste entități printr-o interacțiune complexă dobândesc diferite forme solide, lichide și gazoase pentru a crea totul în lumea mate-reală.

Scimbandu-ti perceptia iti creezi realitatea

Suntem convinși că materia ce ne înconjoară este cea mai importantă dovadă a existenței, dar realitatea de care se apropie din ce în ce mai mult știința, indică o imagine cât se poate de imaterială a materiei, devenind cu cât este și mai mult analizată, aproape miraculoasă. Corpul tău și tot ce numim materie este în proporție de Toată materia este formată din conglomerate de atomi. Un atom în sine este alcătuit din viziune de percepție subiectivă tipuri de particule mici numite particule subatomice: protoni, neutroni și electroni.

În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii. Wilhelm von Humboldt Integrat în revoluţia modului de gândire — concepţia modernă despre limbă şi limbaj —, Humboldt resemnifică ceea ce Kant numea activismul gândirii, care aducea în atenţie natura constructivă a acesteia, generatoarea subiectivităţii active în cunoaştere. Lingvistul vorbeşte despre forma interioară a limbii, susţinând că activitatea intelectuală, petrecându-se în întregime spiritual, interior, întrucâtva fără urmă, devine exterioară şi perfectibilă în vorbire prin sunet1. Astfel, limba face posibilă comunicarea gândirii. Paradoxul universal al diversităţii lingvistice viziune de percepție subiectivă popoarelor este explicat de Humboldt prin faptul că forma sonoră constituie expresia pe care limba o făureşte gândului.

Protonii și neutronii formează centrul atomului numit nucleu, iar electronii se mișcă în jurul nucleului. Ca să ne facem o idee despre ce înseamnă spațiu gol, trebuie să ne imaginăm că nucleul este de de ori mai mic decât atomul care îl găzduiește, adică, dacă nucleul ar fi o alună, atomul ar fi de dimensiunile unui stadion. În rest, este spațiu și electronii care orbitează.

Imaginea Subiectiva

Dacă tot acest spațiul al atomilor ar dispărea, întreaga rasă umană ar încăpea într-un spațiu de dimensiunea unui cub de zahar. Ciudat, nu?

2 este hipermetropie sau miopie

Mergând mai departe către cele mai mici particule care ne formează și toată materia din univers, întâlnim quarc-ii și gluonii.